De ce nu as arunca cu piatra

Tags

, , , , , , , ,

Imagine

Accidentul tragic de ieri e o buna ocazie pentru exaltatii tehnologici si istericii mediatici sa inteleaga ca, pentru prima categorie, tehnologia nu garanteaza rezultate decat in anumite conditii si, pentru a doua categorie, este foarte facil sa arunci stiri dupa ureche desi unele detalii tehnice sunt de bun simt.
Este de fapt vorba despre un turnesol foarte sever care arata cat de neprofesionistisunt cei ascultati din media si cat de ignorati sunt adevaratii profesionisti din orice domeniu.
E confortabil sa te revolti stand pe canapea cu telecomanda in mana sau de la pupitrul stirilor dar fara avea habar despre ce vorbesti, mai ales pe un subiect tehnic si netinand cont de context.
Daca esti isterizat de televiziuni (“cum dracu dom’le nu au gasit un avion in secolul 21 ???”) incearca sa citesti cateva opinii bine documentate din diverse surse, sa pricepi situatia tehnica a localizarii cu ajutorul telefoniei si sa intelegi si factorii meteo si geografici in care s-au produs.
Dupa aceea iti vei da seama cata nesimtire si pofta de sange e in televiziuni de dragul ratingului. Smurd, SRI si STS nu sunt, totusi, de acuzat.
Este de inteles disperarea doctorului Zota care a vorbit primul cu unul dintre accidentati, isi auzea colegii si prietenii care urmau, eventual, sa moara, iar asta nu are darul de a te linisti ci arunci acuze in stanga si-n dreapta. E de inteles.Dar restul televiziunilor care l-au sunat insistent si stors de declaratii emotional-explozive nu au nici o scuza. Mai ales cand unii din ei au tupeul sa politizeze o tragedie iar altii, care se dau ardeleni calmi si educati, isi pun poalele in cap ca manelistii la Mărută
Invitatii de serviciu ai emisiunilor de stiri au emis tampenii pe banda rulanta iar cand un invitat ocazional incerca sa fie rational era luat peste picior (cum a facut repetat Adrian Chirieac cu Ana Birchal).
Ar trebui sa ne isterizam de fapt de vechimea avionului, de faptul ca medicii si pilotul erau voluntari nu platiti, de faptul ca nu sunt autostrazi care sa fie folosite alternativ cand conditiile de zbor sunt prea grele si de companiile de telefonie mobila care ne umplu ecranele cu ciobanul Ghita iar noi gandim ca o turma!
Ne isterizam cand cade un avion vechi de zeci de ani in conditii meteo foarte grele neintelegand ca gravitatea sta in faptul ca sistemul medical de are un singur avion pentru transport organe in timp ce acum 50 de ani aveam un intreg sistem medical aerian (Aviasan) si stam impasibili in timp ce in fata ochilor ni se prabuseste o țară iar valul de isterie va trece instantaneu la un nou medic prins in flagrant sau divort gen Bianca Dragusanu.
Sa nu uitam solidaritatea pe care a starnit-o acest eveniment tragic. Si tristetea si disperarea de a constata ca in fruntea noastra nu exista, nu sunt !!!, oameni care sa creeze o asemenea solidaritate. Niciunul! Doar tragediile ne mai unesc.

PS: urmariti in continuare reactiile si analizele si incercati sa vedeti profesionistii sau oamenii de bun simt dincolo de padurea de urechisti si nesimtiti.

Nike cu cine

Tags

,

Imagine

Toata lumea stie motto-ul  “Just do it” (Nike). Asa ca am facut-o: mi-am luat o pereche de Adidas. Pentru ca “Impossible is nothing” (Adidas), deci se poate sa rezonezi si altfel: “Sound mind, sound body” (Asics) si sa fii tu insuti: “I am what I am” (Reebok), ba chiar mai mult: “Functional… Fashionable… Formidable…” (Fila)

Asta e rezultatul dupa ce crezi ca te intalnesti cu Nike dar dai de ta’su, reprezentat de niste infumurati ipocriti care nu dau doi bani pe motivatia ta personala. Deci  cumperi Adidas si-ti vezi de treaba ta, linistit si cu multe satisfactii personale. And “Be free” gasindu-ti echilibrul intre oameni nu intre maimute. Sau maimutoi.

Din cauza lor promovez sintagma Nike Free (as in Sugar Free).

Felicit acei manageri vizionari care au trezit in mine respectul de sine si m-au pierdut “ca si client”, tineti-o tot asa, sunteti cei mai buni din curtea scolii! “Datorita” voua am devenit un om mai bun pentru ca, dupa cum stim, ce nu te ucide te face mai puternic. “Decat voua” va datorez iesirea din noaptea mintii tampe.

 

Marseilleza de Buzau, ptiu batu-te-ar Dumnezeu! **

Tags

Later edit: Am uitat sa zic ceva foarte important; daca motivatie nu e, nimic nu e si totul se darama ca un castel de carti de joc.

Am intrat in “campia muncii” de 12 ani si sunt la al 5-lea job. Dintre cele 5 numai la unul singur lucrurile erau “la linie”, in ordine, proceduralizate, documentate, ierarhiile clare, bugete suficiente si batute in cuie , relatiile de munca transparente, solutiile IT destul de omogene,  comunicarea foarte buna, raspunderile bine definite, managerul scrupulos si echipa excelenta. Cu salariul scartzaiau 🙂

In rest, la toate celelalte aveam solutii IT eterogene, vid de competente tehnice ale managerilor sau chiar lipsa manageri, lipsa de documentare a solutiilor, samd. Puneti negare la fiecare element din paragraful de mai sus, combinati si obtineti diverse situatii in care am fost pus la respectivele locuri de munca.

Dar stand stramb, judecand drept si luand jumatatea plina a paharului, un mediu profesional linistit si fara challenge-uri foarte dese iti da o comoditate a gandirii si o lenevire a nervului de la mansarda, pe cand un mediu profesional cu diverse piedici stimuleaza atitudinea proactiva, te indeamna la inovare, iti da tot timpul ceva de facut, necesita organizare si angajarea responsabilitatii, iti creaza o gandire elastica si inovativa cu conexiuni neasteptate (**vezi titlul), te obisnuieste cu munca sub stres si cu luarea deciziilor si-ti largeste orizontul abordarilor.

Suna a speach-uri si generalitati, stiu, dar tocmai mediile astea profesionale dificile mi-au stimulat capacitatea de coabitare cu varii medii si registre stilistice si de gandire si m-au ajutat sa trec mult mai usor peste perioada de adaptare intr-un mediu nou si imi dau o relaxare mentala in fata problemelor de administrare a unor solutii cu tehnologii cu care nu am mai lucrat pana acum.

Tocmai ce-am iesit dintr-o tura de noapte in care am avut cateva probleme care au trecut razant pe langa gravitate maxima, am avut intreruperi de servicii catre client, am avut responsabilitatea  pe umerii mei in perioada cea mai critica, atunci cand am fost nevoit sa iau singur decizii rapide pentru ca nu avut timp de consultari si am fost pus in fata situatiei in care a trebuit sa gandesc asimetric si sa o iau pe usa din dos ca sa ajung, paradoxal, mai degraba la tinta. Cum ar zice jucatorii de pocher, mi-am jucat atuurile la maxim si am luat in calcul un risc mediu asumat ca sa pot rezolva problemele cu minimul  de informatie tehnica pe care o aveam acumulata pana in acel moment pe subiectul respectiv. Senzatia de usurare de dimineata, cand te duci spre casa cu toate problemele rezolvate, cu toata echipa briefuita si la curent, lasa in urma tot stresul, toate spaimele dinainte deciziei si iti creste incredea cat intr-un an. Ce nu te ucide te face mai puternic.

La dush, inainte de mancare si somn, de fericire si usurare am fredonat singurele melodii care mi-au venit in cap dupa o asemenea noapte: Marseilleza si Hai Buzau, Buzau! 🙂 Marturisesc cu rusine ca mi-am adus aminte mai degraba versurile celei dintai decat cele ale lui Benone si ca am si falsat la cea de-a doua. Francezul pe care l-am gasit in baie  spalandu-se pe dinti inainte de-a pleca la job fredona si el a la legere, ce coincidenta, acelasi lucru si se uita suspicios la mine :-))) de-mi venea sa-i zic: bai musiu, nu-ti cant imnul ca sa te pup pe tine-n fund ci pentru ca ma simt bine!

Si ca veni vorba de pupat in fund (Oh, ce domeniu vast!) mi-am adus aminte de un moment simpatic de-aseara: o americanca se tachina cu un coleg de-al ei. El zicea ca ea e kiss ass pt ca face imediat tot ce i se spune si mai si zambeste la care replica ei veni fara menajamente:

Pupator in cur e ala care ia co**ele sefului in mana si spune: Vai sefu ce c**e rotunde si roz ai! Pot sa ti le ling? Eu nu pup in cur ci sunt eficienta, punct.”

Uneori lipsa  asta de diplomatie are o plasticitate demna de cele mai colorate injuraturi  ale taximetristilor. Si acum, sa dormim! Shhh, sa auzim buzele pupincuristilor cum se tzuguie pe rotunjimi seminale… Hai Buzau, Buuuzaau!