Aveam o datorie de achitat. Un oras … ca o femeie.
Acolo, orice moment al zilei este momentul meu preferat desi numai diminitetile sunt fabuloase in viata mea. In orice moment, daca m-as trezi din somn si as privi-o, as fi fericit. Orice lucru ar face, orice miscare, orice gest, orice vorba ar scoate, m-ar umple de extaz. Parintii, bunicii, strabunicii, stra-stra-bunicii ei ma aduc intr-o stare de pioasenie, respect si adoratie. Cunoscand-o – m-am simtit cavaler, iubind-o – m-am simtit adorat, bucurandu-ma – m-am simtit incurajat de ea. Are toate datele: e “experimentata”, stapana pe ea, credincioasa, frumoasa pana in ultimul detaliu, eleganta de la ceaiul de dimineata pana la sfesnicul de seara.
E conservatoare dar nu refuza noul, te primeste cu bratele deschise si, daca ajungi sa o cunosti si ai lasat-o sa se indragosteasca de tine, iti ofera ca o ibovnica prea-credincioasa, cele mai mari si tainice placeri. Cand se dezbraca iti arata cele mai voluptoase forme, iti sopteste din secretele celor pe care i-a cunoscut, iti starneste cele mai carnale instincte atunci cand ii mirosi pletele si te duce cu gandul la cele mai orgasmice placeri … saxone. Trebuie sa incepi a o cucerei umil, “de la calcaie” si sa urci, incet, pe coapsele-i zdravene dar minunat croite, sa stii a-i stapani cele mai vechi dorinte marturisite din illo tempore, laolalta cu patimile traite din aceleasi vremi, ca sa ii poti cotropi (cu voia ei) pieptul si inima fierbinte de amanta si mama din trupul prea viguros-german, copt si croit pe un schelet de deal alb, dulce-latin, ca sa ajungi a intelege rigurozitatea nesmintita a stramosilor opusa duritatii tuturor ce i-au vrut virtutea si admirat precizia “mintii” din turnul mare.
“Orologiul” ei bate exact, plamanii n-au nevoie decat de sange proaspat pentru a fi la fel de rosie in obraji ca-n zilele cand statea semeata in calea tuturor, suporta umila orice fel de tratament caci ea stie ca sfarsitul ei e departe, ca si al meu, si ma asteapta ca-n fiecare vara sa-i dau obolul meu de iubire pentru o fericire care nici eu nu stiu cand va veni pe deplin dar stiu ca pentr mine a inceput de la ea, cand am vazut-o prima oara, intr-o seara calda de vara din timpul studentiei.
E misterioasa, pentru ca are tot felul de cotloane ascunse ce nu se deschid oricarui nechemat, e semeata pentru ca e de neam nobil, e orgiastica pentru ca m-am iubit cu(in) ea si am simtit-o dornica sa se daruie pana la capat, a fost a altora dar nu-mi pasa, si nici ei pentru ca, ce avem acum, nu va mai fi si nici nu a mai fost. Surorile ei sunt mai mult decat frumoase si educate, are prieteni de seama si pretendenti pe masura. E de neam germanic dar acum ii curge sange latin in vine care inca are inflexii metalice de Krupp. Stramosii ei au batut toate zarile dar mostenitorii ii vor aduce ofrande pe campiile Elizee. A fost asaltata si bruscata dar niciodata cucerita impotriva vointei ei. Mi-a dat momente de visare cu cea mai mare generozitate, mi-a ingaduit cele mai netrebnice ganduri, mi-a dat sansa indreptarii greselilor peste ani si mi-a suras ca-n prima zi cand i-am spus ca ea e ca ea.
E a mea si asa va ramane mereu. Sighisoara. 
