Barba nu-ti da intelepciunea cum nici cladirea nu-ti da ratiunea…de a fi om

 

Am intrat saptamana trecuta intr-un sediu al unei mari banci din Romania. Era vorba de o cladire veche din centru, eleganta ca o doamna care devine mai frumoasa pe masura ce imbatraneste. A fost renovata acum cativa ani, pe bani grei si cu mesteri pe masura, renovare care a durat cativa ani. Am inteles ca la un ornament de marmura de marime considerabila s-a lucrat cateva luni. Interioarele sunt de-un rafinament deosebit, scarile sunt coplesitoare, arcele si coloanele isi fac cu ochiul distret printre decoratiuni…
Incepusem deja sa privesc banca cu alti ochi, pana am dat de…oameni. Daca in orice cladire publica poti trage o concluzie despre cum se respecta intre ei oamenii care o populeaza zilnic facand o vizita in toalete, aici mi-a fost suficient sa intru intr-un depozit unde gestionarul a urlat la mine dupa primele cuvinte. Ulterior cineva de acolo mi-a spus “Aici tre’ sa fii umil.”. Esti un bou!, imi venea sa-i urlu, nu te tine nimeni acolo ca sa fii umilit!!! Whatever… Am plecat cu o senzatie tare contradictorie. E ca si cum ai manca ceva deosebit si apoi cineva vomita in fata ta exact cand iti savurai senzatia de satietate rafinata.

Tragedia este ca mai exista in zona o cladire identica, in oglinda, ocupata cu sedii de partide care arata ca o femeie care in tinerete a fost de o frumusete rara dar a imbatrinit urat datorita batailor aplicate de barbat si a saraciei… Termopane si aere conditionate peste tot. Si inauntru pun pariu ca stau numai persoane care se trateaza cu Gerovital. Buhaiti si trupesi peste limita bunului simtz. Persoane serioase, importante, respectabile. Din lumea interlopa…

~ by doinash on November 21, 2007.